Pentru că tot a fost secetă de noutăţi sefistice la recentul Gaudeamus, editura Eagle ne propune o suită de patru volume cu autori de vârf ai sefeului românesc.
- Călătorie în Capricia – Mircea Opriţă,
- Insula Pescăruşilor – Mircea Liviu Goga,
- Chestionar – Liviu Radu,
- Venus – antologie.
Legat de antologia Venus, vă ofer spre lectură prefaţa pe care am scris-o pentru acest volum.
Dragostea în vremuri aspre
O prefaţă la o culegere de texte cu temă erotică este, în sine, o provocare. Cu atât mai mult atunci când avem de a face cu texte sefe.
Erotismul, ca temă sau canon literar, s-a dovedit, în decursul vremii, a fi un filon bogat şi generos, dar, nu de puţine ori, greu exploatabil.
În varii sisteme, fie ele culturale, religioase, sociale sau politice erosul a fost tratat, de prea multe ori, cu jenă sau cu priviri piezişe. Erotismul a „beneficiat” mai mereu de o sumă de tabuuri menite să reglementeze consumul şi proliferarea acestuia. Precum un drog de mare risc, dar indispensabil devenirii fiinţei omeneşti, erosul a cunoscut indexări sau arderi pe rug, mai mult sau mai puţin simbolice.
Singurul loc în care erotismul a putut să se exprime, oarecum neîngrădit, a fost arta, în toate formele ei de expresie.
Renaşterea, prin redescoperirea omului concret, a fost, în artă şi nu numai, precursoarea revoluţiilor sexuale de motive şi inspiraţii moderne sau premoderne, revoluţii care au schimbat faţa şi sensul istoriei, mai ales acolo unde descumpănirea şi pudibonderia marxistă în faţa nudităţii a avut ecouri reduse.
Literatura de expresie erotică, în ciuda opreliştilor vremelnice insituite de norme şi dogme mai mult sau mai puţin stricte, s-a dezvoltat şi a existat aproape fără sincope, sfidând barierele, interdicţiile, reglementările şi impunerile epocilor. Să ne gândim, bunăoară, la unul dintre cele mai vechi poeme erotice pe care îl regăsim chiar în Cartea Cărţilor. E vorba, fireşte, de Cântarea Cântărilor. Sau, să ne aducem aminte de Decameronul, acel monument literar construit de Giovanni Boccaccio, în ciuda negurei dogmatice care cuprinsese lumea creştină şi care, chiar şi astăzi, stârneşte frisoane cenzorilor moralităţilor instituţionale (laice ori religioase). Sau fabuloasele O mie şi una de nopţi care conţin modele clasice de proză erotică. Şi astfel de exemple ar putea curge fără oprire.
Fireşte, literatura fantastică nu avea cum să se ţină deoparte şi să nu se inspire sau să nu folosească erosul ca temă sau mijloc de expresie.
Fantasticul, trăgându-şi seva din miturile şi basmele fundamentale, a beneficiat din plin de tensiunea erotică, generând opere nemuritoare. Tema sucubului şi a incubului (vezi Tyll Ulenspiegel a lui de Coster), tema vampirului înamorat (vezi romanul Dracula al lui Bram Stoker sau Carmilla lui Sheridan Le Fanu, primul roman cu lesbiene vampir), tema iubirii care transcede moartea sau simpla condiţie umană (vezi Luceafărul lui Eminescu), şi aşa mai departe… Toate aceste teme fantastice au la bază un solid substrat erotic.
Şi, prin extensie, arzând etape, ajungem uşor la tema antologiei de faţă: erosul în scinece fiction.
Fireşte, culegerea de faţă nu-şi propune să inventeze o temă într-un gen dat. Science fiction erotic s-a scris încă de la naşterea genului. Dacă ne gândim la precursori, găsim lesne ilustrări în operele lui Johnatan Swift (Călătoriile lui Guliver – operă cu puternice pasaje erotice) sau Charlotte Perkins Gilman care descrie în romanul Herland o societate pur feminină, care se perpetuează prin partenogeneză şi care este puternic zguduită de vizita a trei bărbaţi care explorează zonele încă necartografiate ale lumii.
În zilele noastre, în literatura sefe de la noi, avem trei superbe proze sefe care au ca temă iubirea: În cerc, tot mai aproape şi Giovana şi îngerul ale lui Vladimir Colin şi Corsarul al Ceciliei Dudu.
Aşa cum spuneam, exemple sunt nenumărate şi pretutindeni.
Culegerea de faţă propune cititorului opt proze science fiction sau fantastice care au ca temă principală iubirea (erosul). Aşa cum îi stă bine unei culegeri care coreşte să se adreseze unui număr cât mai mare de cititori, abordările temei sunt diferite. De la dragostea în vremuri aspre, ilustrate cu aplomb de Ioana Vişan şi Ştefana Czeller, la o dragoste în vremuri fără spaţiu şi timp definit, în prozele lui George Lazăr şi Liviu Radu (cu o subliniere la Liviu Radu pentru dulcea ironie cu care îşi impregnează textul). De la dragostea firească, umană şi imperfectă, dar cu atât mai tulburătoare prin difuzarea ei în universuri diferite (şi atât de asemănătoare) din proza Antuzei Genescu, la implicaţiile cosmice ale orgasmului din superba nuvelă a lui Cristian M. Teodorescu. De la dragostea în cheie pur sefe din textul lui Silviu Genescu, la umorul demitificator cu care Ştefan Ghidoveanu îşi tratează supereroul îndrăgostit. Abordări şi percepţii diferite, care dau măsura perfectă unui citat din Corsarul, tulburătoarea povestire a Ceciliei Dudu:
Elementele universului se leagă şi se dezleagă prin dragoste şi ură.
Recent Comments