Mă întreb ce poate fi în mintea unui om care mă invită la un eveniment, iar după nici o săptămână de la invitaţie, consideră de cuviinţă să recurgă la un limbaj descalificant şi să lanseze insulte la adresa mea şi a colegilor mei, invitaţi la rândul lor la acelaşi eveniment.
Aş putea să mă lansez în tot felul de presupuneri care să explice această bizarerie, dar nu aş face astfel decât să mă las prins, la rândul meu, în acelaşi mecanism al urii care l-a determinat să procedeze astfel.
Nu atât insultele la adresa mea şi ale colegilor mei m-au nedumerit cât, mai ales, faptul că oameni pe care îi preţuiesc şi îi stimez nu s-au delimitat de aceste derapaje, cauţionându-le astfel prin tăcerea lor.
Sigur, pot accepta să discut ipoteza că în mine s-a întrupat răul absolut care otrăveşte bietul nostru sefe costeliv. Dar cu argumente şi nu cu atacuri la persoană. Oricâtă bunăvoinţa aş avea, nu pot accepta insulta ca temelie a unui dialog. Dimpotrivă.
Dacă, totuşi, unii vor crede că stropşeala şi sudalma pot constitui un liant numai bun de a ţine oamenii alături într-un proiect sau altul, nu au decât să îl urmeze pe distinsul personaj la care fac referire, până când, la rândul lor, vor deveni subiectul atenţiei sale. Le doresc mult succes.
Later edit: am sa fac o precizare, pentru că am impresia, judecand dupa reacţiile de pe alte siteuri la acest articol, că am ratat o nuanţă. Aşadar fraza „faptul că oameni pe care îi preţuiesc şi îi stimez nu s-au delimitat… ” are urmatorul sens: „faptul că oameni pe care îi preţuiesc şi îi stimez şi care îi sunt alături în continuare nu s-au delimitat…”. Este o scăpare pe care mi-o asum şi pentru care îmi cer scuze.
Ma voi lega de exprimarea “oameni pe care îi preţuiesc şi îi stimez nu s-au delimitat de aceste derapaje, cauţionându-le astfel prin tăcerea lor”.
Nu, draga Marian, TACEREA NU CAUTIONEAZA NIMIC. Continui sa cred cu tarie ca ignorarea este cea mai buna arma in asemenea situatii.
Daca vreun ‘ghertzan’ te injura in trafic, te iei in gura cu el?
Nu.
Daca un caine latra inversunat langa roata masinii tale (chiar asa, de ce se intampla asta?), cobori sa-l pui la punct?
Nu.
Daca un handicapat in piata caruia n-ai vrut sa-i slobozesti un leu iti face un semn obscen, discuti cu el?
Nu.
Etc.
Cristian, l-am ignorat de cand a inceput sa arunce cu zoaie inspre noi, adica din august anul trecut. Cu ce rezultate, ai vazut si tu.
[comentariu editat pentru limbaj excesiv]
Killroy, oricata dreptate ar fi in comentariul tau, limbajul folosit ma impiedica sa-i dau drumul. Reformuleaza, te rog.
reformulat nu mai are haz. Dar ati prins ideea.
Pacat ca d-l Secu a ajuns la asa degradare a discursului. Desi, semnale ca asa va ajunge, erau de multa vreme. Pacat si ca te-ai asociat cu el.
killroy: am prins ideea, nu am prins limbajul
eddy: tocmai ca nu m-am “asociat” si de aici mi se trag multe, dupa cum se vede 😉
va citesc mai mult pe nautilus decit aici. acolo inca lucrurile arata mai urit. ma rog, ca sa dau un raspuns la intrebarea din titlu: se cheama panica. faptul ca altii se asociaza sau se tin aproape cu prsonajul este lispit de insemnatate. asa a fost mereu, asa va fi mereu.