Chiar înainte de Crăciun, m-am întâlnit pe stradă cu Sile, care e medic de oase la un spital şi pe care nu-l mai văzusem de aproape de un an. După ce ne-am salutat noi şi ne-am recitat suma de convenţii (te-ai îngrăşat, şi ce dacă, ce mai face ăla micu, ce să facă, e-n vacanţă, ce mai ştii de cutare etc), amicul zice:
– Băi, frate, m-am uitat pe saitu’ tău ăla nou. Bravo, dom’le, da’ nu pricep un lucru.
– Ce nu pricepi, l-am întrebat degrabă doritoriu de fiidbec.
– Ce-ţ’ veni, frate, să pui la descărcat texte de ale tale?
– Pentru că de ale altora n-am, i-am răspuns. Ce, nu ţi-au plăcut?
– A, păi nu le-am citit.
Aşa cum ar fi procedat orice textier în preajma unei potenţiale victime, am început să-i explic cum le poate descărca şi cum le poate citi. Şi dă-i şi explică pe îndelete. Dar Sile m-a întrerupt după primele propoziţii.
– Auzi, lasă astea. Ce nu pricep eu e de ce le-ai pus la descărcat moca.
– Să le citească lumea, de ce altceva.
– Păi, de ce pe gratis?
– C-aşa am avut chef.
– Ăsta nu e un motiv serios.
– Da’ ce, numai ce e pe bani, e serios?
A dat din umeri. Am dat şi eu din umeri şi ne-am tras amândoi într-o cârciumă să radem câte un şnaps şi să vorbim de altele. Am vorbit pe gratis preţ de o oră. Doar şnapsul l-am plătit, că nu ne lăsau ăia de la cârciumă să plecăm altfel.
Chiar, ce-ţ’ veni, frate?
pai nu zisei? sa le citeasca lumea 😉
LA MULTI ANI,Marian!Ce mai faci? nu stiam de noul tau sait.Am intrat pe vechiul blog ca imi era dor sa mai stiu ce faci si asa am ajuns aici.Felicitari,imi place,o sa citesc tot ce pui aici.
La multi ani, Mioara, bine ai re-venit
Felicitari pentru initiativa. Acum tot ceea ce sper e sa oferiti electronic noul volum. Pe bani bineinteles. Un client il aveti sigur…
Multumesc, Dan 😉
Sper sa-l pot oferi cat mai curand