Iaca un ghiveci de cuvinte numai bun să spui, privind în zare… „whoaaaa, că bine le zice”

Numai pe tărâmul matematicii veţi putea înţelege viziunea precisă a viitorului pe care-o avea Muad’Dib. Astfel: să luăm drept postulat un număr oarecare de dimensiuni ale punctului în spaţiu. (Este clasica mulţime extinsă de n ori, sau cu n pliuri a n dimensiuni). Pornind de la această structură, Timpul, aşa cum îl concepem noi în mod obişnuit, devine o mulţime de proprietăţi unidimensionale. Dacă aplicăm această concepţie fenomenului Muad’Dib, constatăm că, fie suntem confruntaţi cu noi proprietăţi ale Timpului, fie (cu ajutorul unei reduceri prin calcul infinitezimal) avem de-a face cu sisteme distincte care conţin n proprietăţi ale obiectului. Vom reţine această ultimă ipoteză în ceea ce-l priveşte pe Muad’Dib. După cum demonstrează reducerea, dimensiunile spaţiului cu n pliuri au, în mod necesar, o existenţă distinctă în diferite structuri ale Timpului. Se demonstrează, astfel, coexistenţa unor dimensiuni distincte ale Timpului. Aceasta constituind o concluzie inevitabilă, prezicerile lui Muad’Dib impuneau ca el să perceapă spaţiul cu n pliuri nu ca o mulţime extinsă, ci ca o operaţie în interiorul unei singure structuri. În consecinţă, el şi-a încremenit universul în această unică structură, care corespundea viziunii sale a Timpului.

Poate se milostiveşte cineva şi-mi explică şi mie ce a vrut autorul să spună, că eu unul mi-s mai de la ţară, deh. Oricum, o ipoteză de lucru am şi o enunţ aici, cu tot respectul pentru cărţile voluminoase: probabil că autorul trebuia să obţină o anumită cantitate de semne tipografice (cât mai multe, fără număr, fără număr…) şi astfel a descoperit că fiecărui capitol din carte îi poate fi atârnat un breloc baban, un haloimăs de cuvinte din care fiecare să priceapă fix cât îl duce mintea. Sau fix ce are chef. Sau fix în pix, nimic.

Update: n-am pus sursa citatului din următoarele motive

• Lene
• Cunoscătorii ştiu de unde e luat citatul
• Necunoscătorii nu au pierdut nimic, neştiind sursa