De stânga sau de dreapta?

Scriitorii români de sefe, oameni fiind şi ei, au simpatii sau antipatii politice (probabil ca şi pasiuni politice) care ar trebui să se reflecte în textele lor. Dar, din motive pe care nu stau să le judec, orientările politice ale autorilor de sefe de la noi sunt, în mare măsură, discrete, neîmpărtăşite cititorilor, publicului. Puţine sunt cazurile în care un scriitor sau altul s-a declarat în mod explicit „de dreapta” sau „de stânga” (puţine sau chiar deloc?). Pe de altă parte, pare destul de dificil să se extragă o anumită polarizare politică din operele autorilor români, sefeul românesc având în acest sens, în opinia mea, o structură mai degrabă amorfă.

Într-un articol intitulat „Noile hărţi ale sefeului” (New Maps of Science Fiction – apărut în  Analog Yearbook, 1977 şi care poate fi citit aici), autorii articolului, William Sims Bainbridge şi Murray M. Dalziel, propun o diagramă interesantă, care conţine principalele nume ale sefeului anglosaxon (în majoritate, pentru acolo o să-l vedeţi şi pe Jules Verne), ordonate în funcţie de orientarea politică şi de încărcătura „science” a operelor lor.

Ar fi la fel de interesant dacă şi la noi s-ar încumeta cineva la o analiză similară celei din articolul amintit mai sus. Just for fun, dacă nu din alte motive

Recunosc faptul că mi-ar face plăcere să-i văd pe confraţii mei aşezaţi cuminţi într-o astfel de alcătuire şi, desigur, să aflu cam pe unde aş putea fi, la rândul meu, poziţionat.