Cumania 2010 (V)

Posted by Rudi Kvala on May 3, 2010 in Proze | 0 comments

Şi, se gândi el, ce mare lucru ar fi fost de văzut? Un apartament obişnuit, de oameni ai muncii, cu canapea recamier în sufragerie şi masa extensibilă, cu şifonier şi pat în dormitor. Eventual şi o bibliotecă în sufragerie, o bibliotecă plină de bibelouri şi de mileuri şi printre acestea câteva cărţi de specialitate, în ce meserie or fi fost oamenii aceştia. A, şi un...

Cumania 2010 (IV)

Posted by Rudi Kvala on Apr 27, 2010 in Proze | 0 comments

Ajuns la intrarea în bloc aproape că se lovi de vecina lui, femeia aceea măritată şi mutată de curând în apartamentul de alături. O salută scurt şi dădu să treacă prin uşa de la intrare. - Aleodor! Mâna femeii îl prinse de cot, o atingere uşoară. Voiam să vorbesc ceva cu dumneata. - Vă ascult, doamna Irina, răspunse el lăsând sacoşa jos. Era mai mică decât el ca...

Cumania 2010 (III)

Posted by Rudi Kvala on Apr 22, 2010 in Proze | 6 comments

Cred că şase sticle de bere la jumătate sunt suficiente, îşi spuse Aleodor. Sau două de vermut, cum o fi norocul. Se îmbrăcase şi căuta prin debara sticlele goale pe care urma să le ofere la schimb, la Alimentara. Apoi ieşi pe coridorul întunecos şi umed. Liftul era oprit undeva, între etaje. Pe scări, bătrânii care se preumblau de colo-colo în mod obişnuit. - Săr’na,...

Cumania 2010 (II)

Posted by Rudi Kvala on Apr 21, 2010 in Proze | 2 comments

Să fii om mare presupune o mulţime de responsabilităţi. Dar, dacă eşti un pic isteţ, afli curând că responsabilităţile se pot delega altora iar tu devii astfel un om liber, descătuşat, creativ. Adică un om nou, conform canoanelor marxiste. Aleodor, liber şi descătuşat, sări din pat şi se îndreptă spre fereastra deschisă. Admiră cerul perfect senin după care începu să se...

Cumania 2010 (I)

Posted by Rudi Kvala on Apr 14, 2010 in Proze | 12 comments

Trăiau vremurile cele mai bune. Aleodor Comănescu nu se îndoia de asta. Sigur, avea unele obiecţii, unele reclamaţii, unele observaţii. Spre exemplu mersul defectuos al ascensorului. Nu-l deranja în mod deosebit faptul că trebuia, aproape în fiecare zi, să urce pe jos cele zece etaje. Dar se gândea la bătrânii din bloc. Pe mulţi dintre ei îi întâlnea pe scări duminica...