„Lungul drum din cer acasă” în format epub

Gagarin, după primul (şi unicul) său zbor, are parte de o aterizare neaşteptată. Capsula Vostok 1 ajunge în ograda unui ţăran pe nume Ieronim. Ce se întâmplă mai departe aflaţi citind nuvela „Lungul drum din cer acasă” care poate fi descărcată de pe pagina de download.

Nuvela va face parte din volumul „Nicicând nu va ninge peste Amazon”, volum în curs de definitivare şi despre care vom mai vorbi. „Lungul drum din cer acasă” a apărut în 2011 în antologia Steampunk – a doua revoluţie, la editura Millennium Books.

Despre nuvelă s-a scris şi s-a vorbit la vremea respectivă. Vă redau un fragment dintr-un articol apărut sub semnătura lui Marius Chivu în Dilema Veche. Profit de ocazie să-i mulţumesc pentru cuvintele frumoase

Am lăsat, în mod intenţionat, la final cele mai bune două povestiri ale antologiei. „Lungul drum din cer acasă“ de Marian Truţă este o povestire de un umor nebun – stilistic, la nivelul cel mai de sus; pentru mine, autorul-revelaţie al acestui volum colectiv – în care cosmonautul Iuri Gagarin aterizează cu capsula sa spaţială peste pătulul unui ţăran din comuna Ciulniţa. Valoarea povestirii o dă calitatea scriiturii, iar Marian Truţă scrie cu răbdare şi cu mare atenţie la detalii, atingînd toate efectele comice posibile. Ţăranul Ieronim este un fel de Moromete care nu se pierde cu firea (ştie şi ceva rusă din război) şi, după ce-l readuce în simţiri pe Gagarin, tratează îndelung cu el să-i lase paraşuta ca plată pentru distrugerea pătulului. Dialogul este memorabil: „Iurii Alexeevici, nu ştiu cine e puterea sovietică, dar la noi e un obicei care zice aşa: dacă îi faci omului o pagubă, degrabă caută s-o îndrepţi cu ce ai la îndemînă. Eu ştiu că dumneata n-ai căzut cu voie pe pătulul meu, dar paguba-i pagubă. Şi cred că mătasea de la aripe o acoperă pe deplin. Cît priveşte nacela sau nava, cum îi zici, nu-mi e de trebuinţă decît dacă vreau să fac ţirkus la mine în bătătură. Sau poate coteţ de găină, că are capac şi nu intră vulpea. Şi, oricui ai zice pricina, lumea îmi va da mie dreptate, Iurii Alexeevici. Că aşa e obiceiul.“ De ce „ţirkus“? Pentru că Gagarin n-a căzut din greşeală doar în altă ţară, ci şi în altă epocă (mai exact, pe vremea unui oarecare Bălcescu), astfel că povestirea glisează abia perceptibil dinspre comic înspre dramatic: Gagarin va rămîne rătăcit în mijlocul unei lumi care îl crede nebun pentru că nu-i poate înţelege povestea lipsită, astfel, pentru totdeauna de gloria meritată.